În "Too Much Heaven", legendarul trio australian Bee Gees ne invită să visăm la un alt fel de paradis: nu cel cu nori pufoși, ci acela pe care îl clădim atunci când iubim cu adevărat. Versurile reiau ideea că „nimeni nu mai primește prea mult cer” și „nici prea multă dragoste” – ambele sunt rare, greu de găsit, înalte „ca un munte” și „greu de urcat”. Totuși, narratorul nu se resemnează: el și „fata” lui au o rezervă infinită de afecțiune, „o autostradă spre cer” care poate transforma noaptea în zi și lacrimile în speranță.
Piesa devine astfel un imn al iubirii care sfidează timpul și moartea: „Tot ce avem nu va muri niciodată”. Dragostea este descrisă ca un lucru „atât de frumos”, „o zi de vară” eternă. Repetiția refrenului subliniază contrastul dintre lipsa de afecțiune din lume și abundența din cuplu. Ascultând, vei învăța nu doar cuvinte romantice și imagini poetice, ci și lecția simplă că, deși „stăm la coadă” pentru puțină fericire, atunci când găsești persoana potrivită primești mai mult „cer” decât ai fi visat.