În acest single, artista filipineză ne invită să facem o plimbare prin labirintul emoțiilor de după o despărțire. Vers cu vers, ea își acceptă tristețea, dezamăgirea și – într-un final – liniștea, folosind refrenul „I guess that’s just the way things go” ca pe o mantră care o ajută să ia lucrurile exact așa cum sunt. Observăm o trecere de la amintiri detaliate (pistrui, apeluri ratate, trecerea cu trenul pe lângă casa lui) la constatarea rece că iubirea a fost „oarbă”, iar fostul partener a ales o „rută banală”.
Piesa îmbină vulnerabilitatea cu un strop de ironie: „I guess I’m just the bigger guy” semnalează maturitatea de a nu riposta, în timp ce „that’s pretty lame” dezvăluie încă o mică înțepătură amară. În final, artista afirmă „I don’t mind” de mai multe ori, transformând resemnarea într-o formă de eliberare. Melodia devine astfel un imn indie-pop despre acceptarea cursului firesc al lucrurilor și bucuria de a merge mai departe, oricât de încâlcită ar fi povestea din urmă.