„Inconsolable” este un strigăt de disperare romantică: un bărbat care închide ușa în urma celei pe care o iubește, doar ca să rămână prizonierul propriei inimi. Ceasul rămâne blocat pe gânduri despre „noi doi”, fiecare secundă adunând regrete ca într-o peliculă tăiată dintr-un film trist. Îl auzim declarând că orice clipă fără ea îl face inconsolable, iar dorința lui cea mai mare este să spargă tăcerea și să spună, în sfârșit, ce simte: că tot ce-și dorește se reduce la prezența ei.
Versurile vorbesc despre zidurile interioare pe care ni le ridicăm când ne e teamă să ne arătăm vulnerabili. El știe numărul, dar nu poate forma apelul; ar vrea să cadă, dar nu suportă prăpastia. Melodia surprinde acel moment intens când păstrezi totul înăuntru și simți că te sufoci. Cu un refren repetitiv și ușor de memorat, piesa îi învață pe ascultători vocabularul durerii, dar și lecția că, uneori, singurul pas spre vindecare este curajul de a rosti ceea ce iubirea ține ascuns.