Acolo e fata aceea frumoasă, cu o viață superbă
O viață atât de frumoasă, clădită pe minciuni
Fiindcă tot ce-ți trebuie ca să trăiești într-un vis
E să-ți închizi ochii la nesfârșit
Și-și țese povești atât de frumoase ca să se adoarmă
Pline de magie, glorie și iubire
Din bula strălucitoare, lucioasă
Plutind fericită deasupra tuturor
Dar adevărul are obiceiul să se strecoare
Sub suprafață și sclipici
Și, oricât te-ai da orb, până la urmă
E greu să dezveți ce-ai văzut
Așa că fata aceea frumoasă, cu viața ei frumoasă
Poartă o întrebare care-o bântuie
Dacă ar coborî din cer
Și ar încerca lumea reală
Cine mai e ea acum?
Și, deși o mare parte din ea ar vrea să plutească mai departe
Și minciunile frumoase să nu se termine niciodată
Din bula roz, strălucitoare
E timpul ca bula ei să pocnească
Pentru fata populară, cocoțată în bulă
Nu-i oare momentul ca bula ei să pocnească?