Afară, la cafenea, lângă fabrica de crackers
_____
Exersai un truc de magie
_____
Și gândurile mele au devenit obraznice
_____
În timp ce vorbeai și mestecai
_____
Ultimele bucăți din punga ta de bomboane asortate
_____
Așa că te înșeli dacă crezi
_____
Că n-am mai fost numit rece și înainte
_____
Când ai mușcat din șiretul tău de căpșuni
_____
Și apoi mi-ai oferit atenția ta
_____
Sub forma unei bomboane tari
_____
Era tot ce mai aveai și urma să se irosească
_____
Distracțiile tale erau ciudate
_____
Răsucite și smintite
_____
Și adoram joculețul ăla
_____
Pe care-l numiseși „Fulger plângător”
_____
Și cum îți plăcea să-l enervezi
_____
Pe vânzătorul de înghețată în după-amiezile ploioase
_____
Data următoare când mi-am surprins propria reflexie
_____
Era pe drum spre tine
_____
Inventând scuze ca s-o amân
_____
N-ai arătat niciodată ca tine
_____
Din lateral, dar profilul tău
_____
Că știai că mă apropii de tronul tău
_____
Cu brațele încrucișate ocupai
_____
Banca precum o durere de măsea
_____
Te-ai ridicat și ți-ai umflat pieptul
_____
De parcă n-ai fi pierdut vreodată un război
_____
Deși m-am străduit tare să nu sufăr
_____
Nu era nicio crăpătură de prins sau gol de zgâriat
_____
Iar distracțiile tale erau ciudate
_____
Răsucite și smintite
_____
Și detestam joculețul ăla
_____
Pe care-l numiseși „Fulger plângător”
_____
Și cum îți plăcea să-l enervezi
_____
Tipul scârbos din după-amiezile ploioase
Dar nici pe jumătate atât de imposibil
Pe cât crede toată lumea că ești
_____
Distracțiile tale erau ciudate
_____
Și detestam joculețul ăla pe care-l numiseși
_____
Distracțiile tale erau ciudate
_____
Răsucite și smintite
_____
Și detestam joculețul ăla
_____
Pe care-l numiseși „Plâns”