Afară, la cafenea, lângă fabrica de crackers
Exersai un truc de magie
Și gândurile mele au devenit obraznice
În timp ce vorbeai și mestecai
Ultimele bucăți din punga ta de bomboane asortate
Așa că te înșeli dacă crezi
Că n-am mai fost numit rece și înainte
Când ai mușcat din șiretul tău de căpșuni
Și apoi mi-ai oferit atenția ta
Sub forma unei bomboane tari
Era tot ce mai aveai și urma să se irosească
Distracțiile tale erau ciudate
Și adoram joculețul ăla
Pe care-l numiseși „Fulger plângător”
Și cum îți plăcea să-l enervezi
Pe vânzătorul de înghețată în după-amiezile ploioase
Data următoare când mi-am surprins propria reflexie
Era pe drum spre tine
Inventând scuze ca s-o amân
N-ai arătat niciodată ca tine
Din lateral, dar profilul tău
Că știai că mă apropii de tronul tău
Cu brațele încrucișate ocupai
Banca precum o durere de măsea
Te-ai ridicat și ți-ai umflat pieptul
De parcă n-ai fi pierdut vreodată un război
Deși m-am străduit tare să nu sufăr
Umilința unei reacții
Nu era nicio crăpătură de prins sau gol de zgâriat
Iar distracțiile tale erau ciudate
Și detestam joculețul ăla
Pe care-l numiseși „Fulger plângător”
Și cum îți plăcea să-l enervezi
Tipul scârbos din după-amiezile ploioase
Dar nici pe jumătate atât de imposibil
Pe cât crede toată lumea că ești
Distracțiile tale erau ciudate
Și detestam joculețul ăla pe care-l numiseși
Distracțiile tale erau ciudate
Și detestam joculețul ăla
Pe care-l numiseși „Plâns”