„Bunny Valentine” este o conversație telefonică de miez de noapte transformată în cântec: o sperietoare blândă despre abandon și, în același timp, o promisiune de tandrețe până în zori. Un „iepuraș” – probabil un frate mai mic, un prieten foarte apropiat sau chiar o versiune mai tânără a naratoarei – sună speriat la ore târzii și plânge la gândul că persoana iubită ar putea pleca din oraș. În replică, Anna Sofia răspunde cu un șir de mângâieri sonore: îl alintă, îi promite că nu pleacă nicăieri și îi propune un gest simplu, dar intim, „let me play with your hair”, ca leac împotriva anxietății.
Prin repetiții hipnotice de „You” și „’til morning”, artista din Canada pune accent pe două idei cheie: importanța persoanei care ascultă și siguranța temporară oferită de noapte, când toate promisiunile par mai puternice. Piesa devine, astfel, un mic ritual de consolare – un reminder că uneori cele mai grele temeri dispar atunci când cineva ne spune calm „nu plec nicăieri” și rămâne lângă noi până răsare soarele.