Ce-ar fi să renunț la antibioticele astea
Ce-ar fi să mă opresc din mâncat când sunt sătulă
Ce zici de morcovii ăia transparenți care atârnă
Ce zici de aprecierea aia mereu evazivă
Mulțumesc, deziluzie
Mulțumesc, mulțumesc, tăcere
Ce-ar fi ca eu să nu te mai învinuiesc pentru tot
Ce-ar fi să mă bucur de moment măcar o dată
Ce-ar fi să simt cât de bine e să te iert în sfârșit
Ce-ar fi să jelesc totul pe rând
Mulțumesc, deziluzie
Mulțumesc, mulțumesc, tăcere
În clipa când am renunțat la asta
A fost clipa când am primit mai mult decât puteam duce
În clipa când am sărit din asta
A fost clipa când am atins pământul
Ce-ar fi să nu mai fiu masochistă
Ce-ar fi să-ți amintești divinitatea
Ce-ar fi să plângi în hohote fără rușine
Ce-ar fi să nu mai echivalezi moartea cu oprirea
Mulțumesc, deziluzie
Mulțumesc, mulțumesc, tăcere