„Gimme! Gimme! Gimme!” ne introduce într-o noapte târzie, cu orașul cufundat în vântul rece de toamnă și cu o tânără care stă singură în garsoniera ei. Televizorul rulează un film fără vlagă, pereții par să se apropie, iar singurătatea se transformă într-o umbră apăsătoare. Refrenul – „Gimme gimme gimme a man after midnight” – devine un strigăt vesel pe ritm disco, dar plin de dorință: eroina vrea un companion care să o scoată din întuneric și să-i aducă puțină magie până la ivirea zorilor.
Dincolo de ritmul dansant tipic ABBA, versurile vorbesc despre contrastul dintre lumea strălucitoare a vedetelor de cinema și realitatea gri de la fereastra ei. Filmul se termină, fanteziile dispar, iar singurătatea rămâne prezentă. Piesa surprinde perfect nevoia universală de conexiune umană, ambalată într-o melodie optimistă care te face să dansezi chiar atunci când îți spune o poveste despre dor, speranță și căutarea luminii în mijlocul nopții.