Ghetto Gospel este întâlnirea surprinzătoare dintre spiritul rebel al lui 2Pac și timbrul inconfundabil al lui Elton John, care împrumută refrenul din piesa „Indian Sunset”. În acest imn urban, 2Pac deschide „porțile bisericii din cartier” și îi invită pe ascultători să asculte o predică despre speranță, empatie și responsabilitate. Versurile alternează între amintiri nostalgice din „zilele bune”, observații amare despre sărăcie și violență, dar și un apel sincer la pace: „before we find world peace / we gotta find peace and end the war in the streets”. Artistul deplânge faptul că tinerii sunt blamați pentru un prezent dezolant, deși ei au moștenit o lume „blestemată”.
În același timp, 2Pac își expune propriile contradicții: refuză să fie considerat un model perfect, recunoaște greșelile, însă se agață de credință și de dorința de a-și îmbunătăți comunitatea. Povestea bătrânei care trăiește din pungi și a mamei dependentă de crack subliniază cum „din tigaie” societatea sare „în altă formă de sclavie”. Prin acest contrast puternic între dezolare și speranță, „Ghetto Gospel” devine un mesaj universal: nu contează culoarea pielii, ci umanitatea noastră comună. Dacă vom asculta cu răbdare, poate vom învăța nu doar să îl „încurajăm” pe 2Pac, ci și să ne vindecăm propriile cartiere. "Red sun" se scufundă la final „în dealurile de aur”, iar tânărul războinic găsește pacea „fără sunetul armelor” – un tablou care ne amintește că lumina poate învinge chiar și cele mai sumbre apusuri.