Подснежниками [podsnezhnikami] înseamnă „ghiocei”, florile care apar primăvara, uneori chiar înainte să se topească zăpada. În cântec, imaginea corpului acoperit de ghiocei este poetică și misterioasă, sugerând trecerea timpului și o transformare aproape magică.
„ПОМНИ” înseamnă „Amintește-ți”, iar cântecul sună ca o rugăminte adresată cuiva care l-a salvat pe narator dintr-un gol interior. El își amintește primul dans, florile și dorința de a ajunge la persoana iubită: „Как из пустоты меня ты позвала” [Cum m-ai chemat din gol]. Apoi vine imaginea puternică „Как убитый мир мой вновь ты собрала” [Cum mi-ai strâns la loc lumea distrusă]. Nu e doar o declarație romantică: pentru el, această persoană este „искушение” [ispită], dar și „спасение” [salvare]. Versul „Ты душу забрала” [Mi-ai luat sufletul] sună dulce și puțin periculos în același timp.
În a doua parte, cei doi par să rămână împreună într-un local aproape închis, deși „давно закрыты двери” [ușile sunt închise de mult]. Li se spune să plece și să se trezească din „матрицы” [matrice], un cuvânt folosit aici pentru o stare din care nu mai reușesc să se desprindă. El are douăzeci de kilometri până acasă, dar între el și casă se află o „пропасть” [prăpastie], imagine care face distanța să pară mai mult sufletească decât geografică. Iar „пока тело не укрыло подснежниками” [până când trupul nu va fi acoperit de ghiocei] aduce o imagine rece și neașteptată: iubirea trebuie reținută înainte ca timpul, moartea sau despărțirea să pună capăt nopții.