„Shame” aduce în prim-plan vocea sinceră a artistei britanice Unflirt, care vorbește despre acel moment când încerci să fugi de probleme, dar te trezești și mai departe de punctul de plecare. Versurile pictează un drum de „o sută de mile” sub un soare care arde până la rană, sugerând că vindecarea devine un maraton emoțional. Repetiția refrenului „Shame on me” transformă vinovăția într-un refren hipnotic, ca un ecou al conștiinței care îți amintește constant că ai crezut, poate naiv, că data aceasta va fi „mai bine”.
Piesa explorează contrastul dintre dorința de a găsi un remediu și sentimentul de a fi imobilizat, cu mâinile „prea legate ca să alergi”. Întrebarea „când totul se termină, va fi distractiv?” subliniază îndoiala că soluția rapidă aduce fericire pe termen lung. „Shame” devine astfel un mic manifest al auto-reflecției: admiterea greșelilor, conștientizarea ciclului în care ne întoarcem iar și iar și speranța că, odată acceptată durerea, distanța parcursă va însemna totuși un pas spre vindecare.