„Perfect” este ca un strigăt sincer al unui fiu către tatăl său, pe o chitară pop-punk cu accent canadian. Versurile surprind momentul acela când, după ce ai încercat la nesfârșit să bifezi așteptările familiei, îți dai seama că perfecțiunea nu e de tine și nici nu te face fericit. Îl auzim pe solist întrebându-și tatăl: „Am crescut cum ți-ai dorit?” și recunoscând dureros: „Îmi pare rău, nu pot fi perfect”. Melodia alternează între reproș, regret și speranța că, totuși, relația se mai poate salva.
În spatele riff-urilor energice se ascund teme universale: presiunea de a reuși, nevoia de validare părintească și sentimentul că orice efort e zadarnic dacă nu te accepți pe tine însuți. Chiar dacă mesajul este melancolic, piesa oferă un catharsis dulce-amar pentru oricine s-a simțit vreodată „nu destul de bun”. Ascult-o ca să-ți exersezi limba română, dar și ca să-ți amintești că, de multe ori, „perfect” este doar un cuvânt, nu un scop.