S'efface înseamnă „se șterge” sau „dispare treptat”, sugerând că o amintire se estompează încet, nu că dispare brusc. În cântec, expresia «la chanson s'efface de mon souvenir» descrie dorința ca melodia și iubirea trecută să se piardă din memorie, ceea ce îi conferă un ton poetic și melancolic.
În „La Chanson de Prévert”, Serge Gainsbourg vorbește cu o fostă iubită pe care încă o leagă de un cântec: „Je voudrais tant que tu te souviennes” [Mi-aș dori atât de mult să-ți amintești]. Cântecul era preferatul ei, „Les feuilles mortes”, scris de Jacques Prévert și Joseph Kosma. Pentru el, frunzele de toamnă nu sunt doar un decor: de fiecare dată când apar, îi aduc chipul ei în minte. Iubirea s-a terminat, dar „les amours mortes / n’en finissent pas de mourir” [iubirile moarte nu mai termină să moară]. E o formulare frumoasă și puțin nemiloasă: despărțirea s-a încheiat, însă amintirea continuă să o prelungească.
El încearcă să meargă mai departe cu alte persoane, dar cântecele lor i se par monotone, iar treptat devine indiferent. Apoi vine întrebarea simplă și grea: „Peut-on jamais savoir par où commence / et quand finit l’indifférence?” [Poți ști vreodată de unde începe și când se termină indiferența?] Toamna trece, vine iarna, iar el își imaginează ziua în care cântecul lui Prévert se va șterge din memorie. Repetiția finală a ideii că iubirile moarte „en auront fini de mourir” [vor fi terminat în sfârșit de murit] sună aproape ca o promisiune, dar cântecul ne lasă să simțim cât de mult durează până când o melodie încetează să mai cheme pe cineva înapoi.
Serge Gainsbourg s-a născut ca Lucien Ginsburg la Paris, în 1928, fiul unor emigranți evrei ruși, și a murit în același oraș în 1991. Primul său album, Du chant à la une !..., a apărut în 1958 și conținea "Le Poinçonneur des Lilas", un cântec despre un om care perforează bilete la metroul din Paris.
A scris și pentru alți cântăreți: France Gall a câștigat Eurovisionul din 1965 pentru Luxemburg cu piesa lui "Poupée de cire, poupée de son". În 1969 a lansat împreună cu Jane Birkin "Je t'aime... moi non plus", un duet pe care îl înregistrase mai întâi cu Brigitte Bardot. Piesa a fost interzisă la radio în mai multe țări și totuși a ajuns pe primul loc în Marea Britanie. Albumul-concept Histoire de Melody Nelson din 1971 este considerat adesea capodopera lui, iar mai târziu a înregistrat Aux armes et cætera la Kingston, în Jamaica, cu Sly and Robbie.