Anema e core este o expresie napolitană care înseamnă „suflet și inimă”. Este o declarație profundă de iubire și devotament total, specifică culturii și muzicii din Napoli.
În contextul cântecului, artista își dedică iubirea „anema e core”, adică cu toată ființa ei, cu pasiune și sinceritate absolută. Este o expresie poetică și intensă, care subliniază profunzimea sentimentelor sale.
Piesa „ANEMA E CORE” a Serenei Brancale te aruncă direct într-o noapte de vară plină de stil și dramă sud-italiană. Serena începe prin a da la o parte minciunile cu un simplu carpe diem și își imaginează o aventură demnă de Hollywood: „Stanotte saremo due stelle del cinema italoamericano” („La noapte vom fi două stele ale cinematografiei italo-americane”). Vrea gesturi mari, cinematografice, cum ar fi un sărut ostentativ într-un taxi decapotabil: „un bacio che s'ha dda vedé” (expresie dialectală pentru „un sărut care trebuie să se vadă”, să fie clar pentru toată lumea).
Piesa amestecă italiana cu dialectul napoletan, trecând cu umor de la ritmuri moderne la romantismul clasic. Refuză beat-ul rigid de club („cassa dritta”) ca să ceară o salsa pe bulevardul La Rambla din Barcelona sau vocea Mariei Callas pe fundal. Când cântă „Non lo so se ti suonerà neomelodico / Ma stanotte ti dedico / Anema e core” („Nu știu dacă îți va suna a muzică neomelodică, dar la noapte îți dedic suflet și inimă”), Serena face trimitere la genul sentimental napoletan, dar își asumă declarația până la capăt: „Io vogghio a te anema e core” („Te vreau cu tot sufletul și toată inima”). Dragostea ei nu e doar pentru o noapte de amor, ci cere o conexiune totală, chiar dacă vine la pachet cu un pic de teatru.
Serena Brancale, din Italia, este o artistă completă: cântăreață, multi-instrumentistă și compozitoare. Muzica ei explorează adesea fuziunea dintre jazz, soul și elemente electronice.
A devenit cunoscută publicului larg după participarea la Sanremo Giovani în 2015, cu piesa "Galleggiare". Printre albumele sale se numără "Galleggiare" (2015), "Vita d'artista" (2019) și "Je sò' Accussì" (2022), fiecare arătând evoluția stilului său distinct.