Katosivat înseamnă „au dispărut”. Este forma de trecut, plural, a verbului „kadota” (a dispărea).
În contextul cântecului, versul „Minne katosi päivät” (Unde au dispărut zilele) este o întrebare retorică plină de melancolie. Aceasta subliniază sentimentul de pierdere și regret, referindu-se la zilele fericite care s-au scurs fără ca naratorul să-și dea seama, lăsând în urmă doar amintiri și o realitate schimbată.
„Minne Katosivat Päivät” („Unde au dispărut zilele?”) urmărește o despărțire prin detalii mici și apăsătoare. El stă în pat pe partea lui, deși lângă el este loc liber. Observă vopseaua care se desprinde de pe perete, plantele moarte din ghivece și faptul că nu mai poate aștepta. Repetiția „Minne katosi päivät” [Unde au dispărut zilele?] sună ca o întrebare adresată timpului: când au trecut zilele în care cei doi împărtășeau totul, chiar și lucrurile pe care unul le vedea primul?
Cea mai dureroasă schimbare apare când înțelege că celălalt nu se va întoarce. Pentru prima dată, „hän ei tuntenut mitään” [nu a simțit nimic]. Nu este o scenă dramatică, ci una aproape nemișcată: el stă pierdut în gânduri, iar casa continuă să se golească încet. Versul „Hän tottui syliisi” [S-a obișnuit cu îmbrățișarea ta] arată cât de firescă devenise apropierea, până când absența ei ajunge să definească fiecare zi.