Hämnden înseamnă „răzbunarea” și este forma hotărâtă a substantivului suedez hämnd („răzbunare”). În cântec, naratorul spune că ea i-a luat „răzbunarea pe care nu și-o dorise niciodată”, o formulare contradictorie și expresivă despre durerea și resentimentele despărțirii.
În „Magaluf”, Orup, artist suedez, spune povestea unei ultime călătorii în doi, care ar fi trebuit să fie o vacanță, dar devine sfârșitul relației. „Till Magaluf styrde vi vår sista resa” [Spre Magaluf ne-am îndreptat în ultima noastră călătorie] sună aproape liniștit, însă naratorul recunoaște imediat că nu a putut să o oprească pe ea: voia să rămână acolo. Magaluf este o stațiune de vacanță din Mallorca, iar în cântec locul capătă o voce proprie: „Där måsarna skrattar sig hesa” [Acolo, pescărușii râd până răgușesc]. Imaginea e și amuzantă, și puțin crudă, ca și cum orașul ar râde de povestea lor.
El își amintește cum voia să meargă prin valuri ținând-o de mână, dar ea dispărea în fiecare seară și se întorcea dimineața. El speră că somnul și trecerea nopții vor îndrepta lucrurile, însă „varje morgon var likadan” [fiecare dimineață era la fel]. Ea stă la cafea și visează, „som om jag aldrig funnits till” [ca și cum eu nu aș fi existat niciodată]. Apoi află că ea întâlnise pe altcineva când el nu era de față. Repetiția „Tillsammans du och jag” [Împreună, tu și eu] sună tot mai amar, iar finalul întoarce numele stațiunii împotriva lor: Magaluf nu mai înseamnă vacanță, ci locul pe care el nu îl va uita și pe care ajunge să îl urască.