Pohjola este un cuvânt finlandez care se referă la Ținutul Nordic, o regiune mitică din folclorul finlandez, adesea asociată cu nordul rece și întunecat.
În contextul cântecului, "Pohjola" este folosit pentru a descrie Finlanda însăși, cu toate provocările și frumusețile sale unice. Este o referință culturală profundă care evocă spiritul rezistenței și identității finlandeze.
„Pohjola” înseamnă „Nordul” și este, în cântecul lui Olli Halonen, numele unei patrii aspre, dar iubite. Versurile pornesc de la imaginea Finlandei ca pământ greu de lucrat: „Aluks oli suo, kuokka Jussi” [La început era mlaștină, Jussi cu târnăcopul], apoi apar câmpiile nesfârșite din nord și întrebarea amuzată: cine ar fi atât de nebun încât să le cultive? Răspunsul este poporul finlandez, descris ca „katajainen kansa” [un popor tare ca ienupărul], care nu-și abandonează casa în fața greutăților, chiar dacă visează să se mute în Spania după ce câștigă la loterie. Imaginea e plină de umor: nici măcar marele premiu nu schimbă omul, fiindcă „Onhan Turus koivutkin samaa puuta” [și în Turku mestecenii sunt tot din același lemn].
Cântecul râde de frig, de întunericul iernii și de încăpățânarea localnicilor, dar le și transformă în motive de mândrie. Vara este așteptată în întuneric, iar dansurile de la Juhannus, sărbătoarea finlandeză a miezului de vară, pot avea loc chiar și pe lapoviță. Refrenul spune: „En mä pakkasta pelkää / Ei se pysty mun Corollaan” [Nu mă tem de ger / Nu-i poate face nimic Toyota-ei mele Corolla], o glumă despre rezistența omului și a mașinii sale. Finlandezii se ridică după fiecare cădere, merg la medic doar când sângerează, beau cafea și fac haz negru, iar cântecele lor populare vorbesc adesea despre moarte. La final, țara rămâne „siunaus kirous” [o binecuvântare și un blestem]: Finlanda este certată pentru veri, ierni și băutură, dar după fiecare călătorie spre sud, oamenii se întorc acasă și își fac treaba.