„Detention” transformă sala de clasă într-un mini univers al presiunilor sociale. Melanie Martinez vorbește despre sentimentul de a fi eternul copil pedepsit: obosită fizic și emoțional, nevoită să poarte un zâmbet fals doar ca să nu fie judecată. „Detenția” devine o metaforă pentru spațiul în care suntem forțați să ne ascundem vulnerabilitatea, deși în interior tensiunea crește ca un „blood pressure” la limită. Ea scoate în evidență cum autoritățile (profesori, superiori, chiar și publicul) pun profitul și aparențele înaintea stării tale reale, tratând persoana ca pe „chopped meat”, un produs care trebuie să performeze indiferent de suferință.
În același timp, artista își provoacă ascultătorul: „Vii cu mine în detenție, să vezi cum e?” – un apel la empatie și conexiune reală. Prin imagini precum lovitul în articulații, mestecatul gumei ca metodă de a omorî tristețea și rugămintea repetată de a fi lăsată „la baie” (adică un moment de respiro), piesa denunță ipocrizia unui sistem care îți cere să pretinzi că totul e „alright” când, de fapt, interiorul tău strigă după ajutor. Rezultatul este un imn alt-pop ironic și incisiv despre sănătatea mentală, control și nevoia de autenticitate.