„That's The Way Love Goes” este ca o discuție plină de umor amar între prieteni, în care Louis Tomlinson îi bate ușor pe umăr unui amic încă prins în amintirea fostei iubiri. Versurile ne arată un an întreg de tăcere, telefoane neatinse și spațiu oferit cu generozitate, până când grupul decide: hai să-i spunem adevărul. Și adevărul sună simplu: „cred că ea și-a văzut deja de viață… e timpul să faci și tu la fel”. Melodia alternează între compasiune și tachinare, oferind consolare cu un refren repetitiv, aproape terapeutic: „That's the way love goes” – așa merge dragostea, cu tăieturi care dor și sângerări care, paradoxal, te fac să simți că ești încă viu.
În spatele ritmului pop-rock candid se ascunde un mesaj de acceptare și renaștere. Prietenii îl scot din casă, pregătiți „să ajungă într-un loc de care or să-și pară rău”, doar pentru a-i demonstra că distracția și greșelile fac parte din procesul de vindecare. Piesa devine astfel un imn al prieteniei masculine, unde gluma, un pinten de sarcasm și un „cine-o mai vrea, oricum e pierderea ei” se împletesc ca să transforme suferința într-o lecție pragmatică: dragostea vine, pleacă și, când doare, tocmai atunci învățăm cel mai mult.