Louis Tomlinson ne invită într-o călătorie optimistă prin meandrele vindecării emoționale. Piesa urmărește un protagonist care pornește „spre douăzeci și șapte”, părăsind New York-ul și instalându-se la marginea Londrei. Deși a lăsat o cutie plină de amintiri sub pat, el privește înainte: doing better, doing better. Versurile conturează contrastul dintre visul unui nou început și bagajul afectiv pe care îl cărăm cu toții după o despărțire.
Mesajul central este un îndemn plin de energie: „Nu lăsa durerea să-ți frângă inima.” Viața urcă și coboară, iar uneori dă peste cap tot ce construim. Totuși, refrenul repetitiv funcționează ca un mantra: rănile au nevoie de timp, prietenii contează, iar fiecare lovitură devine lecție pentru data viitoare. Piesa transformă vulnerabilitatea în forță, promițând că, indiferent cât de tare ustură, există mereu „something better” după colț.