Imbroglio înseamnă „încurcătură”, „confuzie” sau o situație complicată și neașteptată. În cântec, expresia „Che imbroglio era” descrie haosul emoțional al unei iubiri care pare imposibil de înțeles, făcând cuvântul memorabil și expresiv.
„Maledetta Primavera” („Primăvară blestemată”) vorbește despre o iubire care începe prea repede și lasă în urmă mai multe întrebări decât răspunsuri. La început apar dorința de apropiere, vinul alb, florile și cântecele vechi: „Voglia di stringersi e poi” [Dor de a ne strânge în brațe, apoi], o imagine caldă și intimă. Dar amintirea se complică imediat: „Che imbroglio era” [Ce încurcătură era]. „Maledetta” înseamnă „blestemată” și sună aici ca o mustrare adresată primăverii, anotimpul care a grăbit îndrăgostirea.
Cea mai interesantă întrebare este și cea mai directă: „Che fretta c’era / Se per innamorarmi basta un’ora?” [Ce grabă era / Dacă îmi ajunge o oră ca să mă îndrăgostesc?]. Persoana care cântă încă se gândește la celălalt când închide ochii și se întreabă dacă acesta s-ar putea întoarce. Rămân „carezze che non toccano il cuore” [mângâieri care nu ating inima] și sentimentul că, „a mani vuote di te” [cu mâinile goale în privința ta], nu mai știe cum să continue. Repetiția „maledetta primavera” face cântecul să pară și rugăminte, și reproș: dacă iubirea poate apărea într-o singură oră, de ce să ne mai mirăm că despărțirea doare?