Hunningolla este un cuvânt finlandez care înseamnă „în derivă”, „în ruină” sau „în stare de abandon”. Este un termen puternic care descrie o stare de decădere sau de lipsă de direcție.
În contextul cântecului, artistul folosește acest cuvânt pentru a exprima sentimentul de pierdere și confuzie după ce persoana iubită l-a părăsit. Versul „Nyt vain harhailen hunningolla” (Acum doar rătăcesc în derivă) subliniază impactul emoțional al despărțirii, arătând că viața sa a rămas fără sens și direcție.
Piesa lui Leo Stillman, "Mun Piti Olla Sun" (Trebuia să fiu al tău), ne poartă într-o poveste de dragoste pierdută, plină de melancolie și regret. Începe cu o zi ploioasă, unde ploaia "maistui suolalta" (avea gust sărat), un gust pe care artistul l-a simțit și pe buzele persoanei iubite. Apoi, seara devine vântoasă, sugerând o schimbare, o răcire a relației. Versurile "Aika ei ollut meidän puolella / Me tajuttiin se aamukuudelta" (Timpul nu era de partea noastră / Ne-am dat seama la șase dimineața) arată momentul dureros al despărțirii, când realitatea lovește cel mai tare.
Ceea ce face această piesă cu adevărat emoționantă este lupta interioară a artistului. El repetă "Mun piti olla sun" (Trebuia să fiu al tău), o dorință profundă care nu s-a împlinit. Întrebarea "Mitä meil ois voinut olla / En saa koskaan tietää" (Ce am fi putut avea / Nu voi ști niciodată) este sfâșietoare. Deși se simte "palasina" (în bucăți) și fără direcție, el alege să trăiască, nu să moară. Dar, în ciuda a tot, el recunoaște cu amărăciune: "Sunhan se piti mennä sekaisin musta / Mut vain mä rakastuin" (Tu trebuia să te îndrăgostești de mine / Dar doar eu m-am îndrăgostit). Este o piesă despre iubirea unilaterală și despre cum, uneori, planurile noastre nu se potrivesc cu realitatea dură.