Garn înseamnă „fir de lână” sau „ață”, folosit pentru tricotat și cusut. În cântec, nasul ursulețului este făcut din fir, un detaliu tandru și memorabil care îl face să pară o jucărie simplă, dar foarte iubită.
„Teddybjörnen Fredriksson” de Lars Berghagen este o poveste tandră despre un ursuleț de pluș primit de la tată la vârsta de patru ani. Copilul îi dă un nume, Fredriksson, și îl consideră cel mai bun prieten al său. Ursulețul are nasul făcut din fir de lână, este moale și bun, încălzește patul în fiecare seară, iar când copilul se îmbolnăvește, îl lasă să doarmă pe brațul lui. Versul „En gång var han bara min” [Odată era doar al meu] sună simplu, dar spune cât de important era acest mic prieten pentru copil.
Apoi trec anii: copilul crește, își uită ursulețul, se căsătorește și are o fiică. Când ea împlinește patru ani, primește și ea un ursuleț de la tatăl ei. Abia atunci Fredriksson revine în amintire, iar povestea se repetă într-o nouă copilărie. Îmi place mult această întoarcere: un obiect vechi, cu un nas din fir, leagă două generații fără explicații complicate. Titlul este chiar numele ursulețului, iar refrenul îl transformă într-un prieten pe care copilul nu l-a uitat cu adevărat.