Bråddjup se traduce prin "abis" sau "prăpastie". Este un cuvânt puternic și evocator, care nu este folosit frecvent în cântece, făcându-l memorabil.
În contextul cântecului, versul "Där slutar vår värld i ett bråddjup" (Acolo lumea noastră se termină într-un abis) sugerează un punct de cotitură dramatic, o pierdere sau un sfârșit ireversibil al unei etape. Este o metaforă pentru o situație fără întoarcere, plină de incertitudine și pericol, care adaugă o profunzime emoțională versurilor.
„Allt Har Sin Tid” înseamnă „Totul își are timpul său”, iar versurile urmăresc o noapte de despărțire prin Stockholm. Cerul își schimbă culoarea „från svartnat silver till rött guld” [din argint înnegrit în aur roșu], ploaia de sfârșit de vară cade peste Karlberg, iar lumea pare să se termine „i ett bråddjup” [într-o prăpastie]. Stockholm devine „vår slutstation, vårt mål” [stația noastră finală, destinația noastră]. Drumul peste pod spre Fridhemsplan, două locuri reale din oraș, duce la o mărturisire simplă și grea: „Förlåt för allt jag aldrig sa” [Iartă-mă pentru tot ce nu am spus niciodată].
Refrenul pune viața în ordine, pas cu pas: „En sak i taget, allt har sin plats” [Un lucru pe rând, totul își are locul] și „allt har sin tid” [totul își are timpul]. Există timp pentru a construi și a dărâma, pentru a plânge și a zâmbi, pentru îndoială și speranță, pentru a iubi și a urî. Între cei doi există o apropiere intensă, chiar periculoasă: „Du träffar alltid mitt i prick” [Tu nimerești mereu chiar la țintă], iar „Ingen tar oss levande” [Nimeni nu ne va lua în viață] sună ca o promisiune sfidătoare. Apoi apare limuzina care așteaptă, „det ljuva livet” [viața dulce] care nu poate fi amânată, și imaginea unor stele moarte ce sclipesc precum diamantele. În final, persoana iubită este „min bästa vän” [cel mai bun prieten al meu], dar naratorul se simte pierdut în spațiu, într-un univers prea mare. Tocmai acest amestec de dragoste, vinovăție, risc și acceptarea timpului face cântecul atât de memorabil.