Fanaberie se traduce prin 'capricii' sau 'fantezii', dar are o conotație mai puternică, sugerând extravaganță, mofturi sau idei ciudate.
În contextul cântecului, versul "Te same fanaberie" (Aceleași capricii) sugerează o repetare a unor comportamente sau idei absurde, care contribuie la ciclul durerii și al dezamăgirii. Este un cuvânt interesant care adaugă o nuanță de frustrare și resemnare în relația descrisă.
În „Cliché”, Karolina Stanisławczyk descrie o relație care continuă din obișnuință, deși între cei doi nu mai există un dialog adevărat. Vocea naratoare simte că partenerul îi „zabierasz ze mnie siłę” [îmi iei puterea] și totuși îi mai acordă „kolejny kredyt szans” [încă o șansă, ca pe un credit]. Imaginea este foarte clară: ea tot investește în relație, dar primește înapoi tăcere. „Zdjąłeś płaszcz a ubrany jesteś w ciszę” [ți-ai dat jos haina, dar ești îmbrăcat în tăcere] este o formulare excelentă și puțin absurdă: omul a intrat în cameră, însă nu aduce cu el niciun cuvânt.
Refrenul explică titlul. Ea vorbește când ar fi mai bine să tacă, iar el răspunde cu un „frazes cliché” [o frază banală, un clișeu]. Pentru ei „przestał grać ostatni takt” [nu mai cântă ultimul tact], ca și cum cântecul relației s-ar fi terminat, chiar dacă cei doi încă repetă aceleași „fanaberie” [capricii sau mofturi]. „Szklany dom” [casa de sticlă] are fundații făcute din gânduri goale, iar un „cichy nurt” [curent tăcut] îi poartă mereu în jos. Repetiția „my tacy sami” [noi suntem iar la fel] sună ca un cerc din care nu reușesc să iasă: se rănesc, își îneacă durerea și apoi reiau același scenariu.