Нахлинула [nakhlynula] descrie ceva care vine brusc și cu forță, ca un val care te acoperă. În contextul cântecului, sugerează că un sentiment intens a copleșit-o și a făcut-o să ardă de emoție, ceea ce îi conferă un sens poetic și memorabil.
În „КЛИЧУ (KLYChU)”, Jamala și MONATIK transformă dorul într-un apel repetat, aproape imposibil de ignorat. „Два дні без тебе, наче вічність” [Două zile fără tine sunt ca o eternitate] spune direct cât de lungă devine despărțirea, iar „Чуєш, я кличу тебе” [Auzi, te strig] revine ca un refren simplu și insistent. Toamna nu poate fi iubită fără persoana dorită, durerea nu poate fi uitată, iar gândurile „zboară” spre ea. Verbul ucrainean „кличу” înseamnă „te chem” sau „te strig”, de aici și titlul piesei.
În partea despre noapte, singurătatea apasă fizic: „Ця ніч без тебе, наче вічність” [Noaptea aceasta fără tine este ca o eternitate], iar cel care cântă întreabă „Де ж ти?” [Unde ești?]. Umbra rămâne, cântecele se aud, dar persoana iubită nu apare. Apoi tonul se schimbă brusc și cald: „Впала, нахлинула” [Ai venit peste mine, m-ai cuprins] și „палкіші твої вуста” [buzele tale sunt mai fierbinți decât soarele]. E o imagine exagerată, dar foarte simpatică: după atâta așteptare, simplul fapt că celălalt există în viața lui face totul „невимовно добре” [de nespus de bine].