Dårhuset se traduce literal prin "casa de nebuni" sau "azil de nebuni". Este un cuvânt puternic și neobișnuit de întâlnit în versurile unui cântec pop.
În contextul cântecului, Håkan Hellström cântă despre o "säng på dårhuset väntar på mig nån gång" (un pat la casa de nebuni mă așteaptă cândva), sugerând o luptă internă sau o presimțire a unei posibile pierderi a echilibrului mental. Această imagine dramatică și vulnerabilă face cuvântul memorabil și incitant.
În „Din Tid Kommer”, Håkan Hellström urmărește un personaj care caută încă din copilărie „stigen till toppen av världen” [poteca spre vârful lumii]. Mama lui îl împinge înainte cu o încurajare neobișnuit de directă: „Min lille bastard” [micul meu bastard], apoi îi spune să facă ceva ce ea nu a reușit. Mesajul ei este clar: ridică-te după fiecare lovitură, fiindcă „du har en ängel på din axel” [ai un înger pe umăr]. Refrenul, „Din tid kommer” [va veni timpul tău], sună ca o promisiune repetată până când începi să o crezi.
Versurile devin apoi mai tulburi și mai imaginative. Naratorul spune că s-a născut din furtună, vede o pasăre care „river upp världen” [sfâșie lumea] și marea devenind roșie. Vorbește chiar despre un pat într-un spital de psihiatrie care îl așteaptă cândva, în timp ce are oceane în ochi. Totuși, păstrează un loc secret, numai al lui, „bakom ögonlocken” [în spatele pleoapelor]. Ar fi dus pe cineva acolo dacă drumul ar fi fost drept, dar drumul este „skruvad som en psykopat” [răsucit ca un psihopat], o comparație brutală și aproape absurdă. Pentru mine, aici stă farmecul cântecului: între furtună, imagini neliniștitoare și o cale strâmbă, refrenul continuă să insiste că timpul lui va veni.