Zauberkraut este un cuvânt poetic format din Zauber („magie”) și Kraut („plantă” sau „ierburi”). În cântec, planta magică este oferită pentru rănile de pe piele, evocând vrăji, vindecare și lumea mitologică a celor nouă tărâmuri.
„Neun Welten” spune o poveste de salvare prin întuneric și magie. Persoana căreia i se adresează cântecul a oferit speranță, a luat durerea și a dăruit „Träume und dein Herz” [vise și inima ta]. Totuși, apropierea lor nu s-a născut într-un loc liniștit: „Doch erst die Schatten dieser Nacht / Haben uns hierher gebracht” [Dar abia umbrele acestei nopți ne-au adus aici]. E o formulare frumoasă și puțin misterioasă: noaptea, de obicei un obstacol, devine drumul spre întâlnirea lor.
Apoi imaginile devin de basm. Cu vrăji și sabie, această figură traversează „neun Welten” [nouă lumi] și îl eliberează pe narator din lanțuri, „im Schutz der Dunkelheit” [sub protecția întunericului]. Îi pune cenușă pe piele și ierburi magice pe răni, apoi îl conduce înapoi acasă. Repetiția „Níu man ek heima, níu íviði” [Îmi amintesc nouă lumi, nouă «íviði», un termen vechi păstrat în cântec] leagă povestea de o formulă nordică arhaică. Iar finalul, „Mein reines Herz” [Inima mea curată], sună simplu și direct după toată aventura: după lume traversată, vrăji și răni, ceea ce a fost salvat este inima.