Gabbiano înseamnă „pescăruș”. Este un cuvânt frumos și evocator, care aduce o imagine clară a mării și a libertății, elemente centrale în atmosfera acestei melodii.
În contextul cântecului, pescărușul este un simbol al sosirii persoanei iubite. Versurile „Un passaggio da un gabbiano / Ti ha posata su uno scoglio ed eri tu” sugerează o aducere magică, aproape mitică, a iubitei pe o stâncă, ca și cum ar fi fost purtată de vânt și de valuri, cu ajutorul unui pescăruș. Această imagine poetică face cuvântul memorabil și plin de sens.
„Fiore di maggio” înseamnă „Floare de mai”, iar cântecul începe cu imaginea unei persoane născute într-un loc scăldat mereu de soare, pe o stâncă de unde te poți arunca în mare. „E quel sole ce l'hai dentro il cuore” [Iar soarele acela îl ai în inimă] transformă soarele într-o calitate a ei: căldură, lumină și voie bună. În luna mai, pe aceeași stâncă, „è nato un fiore” [s-a născut o floare], imagine care leagă nașterea ei de primăvară și de frumusețea locului.
Amintirea are și o doză simpatică de nesiguranță: naratorul nu mai știe dacă ea s-a născut pe plajă sau la casa fratelui său. În rest, își imaginează că ea i-a văzut de sus, a încercat să coboare și a ajuns pe stâncă „su un passaggio da un gabbiano” [cu ajutorul unui pescăruș]. Scena devine aproape ca un basm, dar rămâne tandră și simplă: o plajă goală, o zi caldă de mai, un pescăruș în zbor, iar ea îi spune să privească în sus, să stea aproape și să-i țină mâna. Cântecul păstrează astfel o amintire de vară în care iubirea apare ca o sosire miraculoasă, coborâtă încet din cer.