Farstubro înseamnă „pragul” sau „prispa din fața casei”, un cuvânt suedez rar și foarte evocator. În cântec, naratorul stă la pragul iubitei, fără aur și cu pantofii rupți, ceea ce accentuează contrastul dintre sărăcia lui și promisiunea romantică a „aurului strălucitor din Norrland”.
„Norrlands glimmande guld” este o promisiune de iubire spusă cu multă încredere și puțini bani în buzunar. Sub „månen” (luna) rece și limpede, naratorul vrea să-i ofere fetei celei mai frumoase tot ce își dorește, mai ales „Norrlands glimmande guld” [aurul strălucitor al regiunii Norrland]. Norrland este partea de nord a Suediei, iar aurul din titlu pare să fie aur adevărat găsit în pâraiele și apele de acolo, dar și un dar aproape romantic, demn de ochii ei frumoși.
Povestea devine mai amuzantă și mai tristă când aflăm că el a pierdut la poker: „Jag satsade allt på knackiga kort” [am mizat totul pe cărți proaste]. Totuși, strânge din dinți și pleacă să caute aur. La întoarcere, imaginea este directă: stă pe „din farstubro” [pragul sau mica verandă de la intrarea casei ei], fără aur, cu pantofii rupți și cu o datorie de la joc. Singurul lucru pe care îl poate oferi este „min kärlek så brännande het” [iubirea mea atât de arzătoare]. Iar refrenul schimbă sensul comorii: la final, fata însăși este aurul strălucitor al Norrlandului.