Brame este un cuvânt mai puțin comun, care se traduce prin „dorințe arzătoare” sau „poftă intensă”. Nu este un termen pe care îl întâlnești des în cântece, ceea ce îl face memorabil și intrigant.
În contextul cântecului, Dente se adresează unei „Donna delle mie brame” (Femeia dorințelor mele arzătoare), căutând răspunsuri și ajutor. Această expresie subliniază intensitatea sentimentelor sale și disperarea de a găsi pe cineva care să-l înțeleagă și să-l ghideze.
În „Cosa Devo Fare” („Ce trebuie să fac?”), naratorul cere răspunsuri de la orice sursă posibilă: oglinda dorințelor, cărțile de tarot, globul de cristal și stelele. Întrebările sunt foarte concrete și puțin amuzante: „Se mi devo alzare o posso riposare” („Dacă trebuie să mă ridic sau pot să mă odihnesc”), dacă se poate baza pe prieteni, dacă a făcut deja destul, dacă sâmbătă va fi soare ca să meargă la mare și dacă lucrurile pierdute se pot întoarce. „Cosa devo fare?” înseamnă literalmente „Ce trebuie să fac?”, iar repetarea lui transformă cântecul într-un fel de rugăminte încăpățânată către univers.
Fiecare interlocutor are o limită: oglinda nu îl poate vedea, cărțile nu pot fi atinse, iar stelele nu îl cunosc. Totuși, el le roagă să îl asculte. La final apare „Donna delle mie brame” („Femeia dorințelor mele”), singura persoană căreia îi vorbește direct: „Nessuno mi ha ascoltato, nessuno mi ha spiegato” („Nimeni nu m-a ascultat, nimeni nu mi-a explicat”), apoi întrebarea se strânge în jurul ei: „Che cosa devo fare / Con te” („Ce trebuie să fac / Cu tine”). Aici cântecul trece de la horoscop și magie la o problemă foarte omenească: ce faci cu o relație când nu găsești răspunsul nicăieri?
Dente este numele de scenă al lui Giuseppe Peveri, cântăreț și compozitor italian născut în 1976 la Fidenza, lângă Parma. Înainte să pornească pe cont propriu, a cântat la chitară în trupele Quic și La Spina, iar primul său album, Anice in bocca, a apărut în 2006.
Cântecele lui sunt scurte și pline de jocuri de cuvinte, iar criticii l-au comparat cu Lucio Battisti, Luigi Tenco și Rino Gaetano. L'amore non è bello (2009) a câștigat premiul italian pentru muzică independentă la categoria cel mai bun album, iar Io tra di noi (2011), produs de Tommaso Colliva, a intrat în topul italian al albumelor pe locul 15. Canzoni per metà (2016) are douăzeci de cântece, printre care "Curriculum" și "Cosa devo fare". A publicat și o carte de fabule, Favole per bambini molto stanchi (2015).