„Empty Bench” de David Kushner este o confesiune sinceră despre dor și absență. Artistul american pictează imaginea unui bărbat care stă pe o bancă goală, cu gândul la persoana iubită pierdută. Versurile îl poartă între vis și realitate: în somn își revede partenera, dar trezirea îl aruncă într-o lume rece, unde singura mângâiere sunt fotografiile păstrate în mașină și amintirile lacrimilor vărsate pe piatra funerară. Repetiția lui „I need to know which way to go” scoate la iveală confuzia celui rămas în urmă, blocat între trecutul rupt brutal și un viitor neclar.
În același timp, piesa reușește să pună un strop de speranță prin promisiunea revederii: „I'll sit on this empty bench and wait 'til we meet again.” Astfel, bancuța devine simbolul așteptării și al loialității eterne, iar melodia se transformă într-un imn pentru oricine a iubit, a pierdut și totuși continuă să spere. Plină de emoție, „Empty Bench” ne amintește cât de puternică este legătura dintre două suflete, chiar și dincolo de timp și spațiu.