„So I Sing” este ca un jurnal muzical despre cum să supraviețuiești furtunilor emoționale cu ajutorul unei chitare și al unei voci. Carter Faith ne invită în culisele copilăriei ei, unde ușile trântite și țipetele fac parte din decor, iar sora mai mare devine scutul ei de liniște. În mijlocul gălăgiei, ea descoperă că prima piesă de pe discul lui Eric Church, imnul gospel „Amazing Grace” cântat de mama pe bancheta din spate și ciripitul păsărilor din grădina bunicii pot forma un cor vindecător.
Mesajul este limpede: când lumea devine prea grea, muzica se transformă într-un loc sigur. Fie că își albește încheieturile pe volan, fie că se simte vinovată că a frânt inimi, Carter găsește mereu puterea de a cânta, chiar dacă publicul ei sunt doar ea și chitara. Piesa ne amintește că vocea noastră, oricât de mică, este un instrument de eliberare și apartenență. Dacă „Amazing Grace” poate să salveze un „wretch like me”, atunci fiecare dintre noi își poate găsi alinarea într-un refren fredonat din inimă.