„Endless Ways” este un road-trip nocturn printre amintiri, vise și stele. Calum Hood pornește la drum „bătând la ușă” și „dormind la volan”, două imagini care redau perfect confuzia dintre trecut și viitor, dintre vise și coșmaruri. Metaforele automobilistice și spațiale îl prezintă pe narator ca pe un călător rătăcit, dar hotărât să-și găsească drumul: odată trezit, vrea ca „toate amintirile” să dispară, însă descoperă că linia dintre realitate și fantezie este prea subțire. În acest decor ca din film, cineva apare și îi schimbă povestea, lovindu-l „ca un plot twist” și promițând să lase în urmă „zgomotul alb” al îndoielilor.
Mesajul piesei este că uneori ai nevoie de altcineva ca să te descoperi pe tine. Refrainul insistă că „uneori îți ia altcineva nenumărate căi ca să te cunoști”, iar „black star” devine o busolă emoțională care te ghidează spre „acasă”, acea stare în care înțelegi că erai mereu prezent în propriul destin. Între o ultimă dansare, o ultimă lacrimă și promisiunea de a nu rata nimic pe drumul comun, Calum Hood ne amintește că răbdarea, oglinzile oferite de ceilalți și dorința de a privi cerul pot transforma orice haos interior într-o aventură luminoasă și plină de sens.