Урожая înseamnă "recoltei" sau "a recoltei". Este un cuvânt central în titlul și refrenul cântecului, "Праздник урожая во Дворце труда" (Sărbătoarea recoltei la Palatul Muncii).
Acest cuvânt este interesant deoarece, deși se referă la o recoltă agricolă, în contextul cântecului capătă o semnificație mai profundă și metaforică. Sugerează o celebrare a muncii și a rezultatelor acesteia, dar cu o notă de ironie sau melancolie, având în vedere tonul general al versurilor care vorbesc despre tristețe și disfuncționalitate. Este un cuvânt care te invită să descoperi ce fel de "recoltă" este sărbătorită în acest "Palat al Muncii".
Cântecul ne aruncă într-o lume în care oamenii au cântat atât de mult, sau au tăcut atât de mult, încât „apa noastră sfântă” a devenit moartă. După ce „roțile tristeții” au trecut peste ei, pornesc spre un loc imposibil și teatral: Sărbătoarea recoltei la Palatul Muncii. Titlul sună festiv, dar imaginile sunt apăsătoare: o mașină stricată, drumuri care nu există, cazane roșii pline de funingine neagră și trenuri sfâșiate printre ruine antice. Chiar și dirijorul este „absolut surd”, o imagine absurdă pentru o lume în care muzica și ordinea nu mai funcționează normal.
În mijlocul acestui haos apar Rosa de la colhoz și Maria, „pasărea mireasă”, gata să dea tot ce au pentru un bilet. „A se abate” înseamnă aici a încerca să eviți direcția impusă, să ieși din zonă și să-ți smulgi „firele” din tine. Iar finalul nu oferă o soluție clară: naratorul așteaptă într-o noapte fără stele, pe chei, în timp ce spune: „Suntem chiar la început”. Tocmai această combinație dintre sărbătoare, ruină și început face piesa atât de stranie: pare că toți merg spre un spectacol, deși nimeni nu mai știe dacă există drum, muzică sau salvare.