Лебеді înseamnă „lebede”. Este un cuvânt frumos și evocator, care aduce o imagine puternică de grație și, adesea, de melancolie în cultura slavă.
În contextul cântecului, lebedele sunt un simbol al purității și al iubirii pierdute sau dorite. Versurile „Пожену я лебеді до Дунаю до води” (Voi mâna lebedele la Dunăre, la apă) și „Важко тому лебедю проти води пливучи” (Greu îi este lebedei să înoate împotriva curentului) sugerează o luptă interioară și o dorință profundă, făcând din acest cuvânt o alegere memorabilă și plină de semnificație.
În „Доле моя” („Soarta mea”), imaginile sunt simple și puternice: cineva mână lebedele spre apa Dunării, iar lebedele ajung să înoate până obosesc. Refrainul „Ой, доле моя” [O, soarta mea] sună ca o adresare directă către propriul destin. Dunărea este numită aici ca un loc real, „до Дунаю до води” [spre Dunăre, la apă], nu ca o idee abstractă. Apoi apar ochii care „та й наплакалися” [au plâns mult], o formulare populară și foarte directă pentru durerea strânsă în timp.
Cântecul leagă despărțirea de imaginea unei lebede care încearcă să înoate împotriva curentului: „Важко тому лебедю проти води пливучи” [Greu îi este lebedei când înoată împotriva apei]. La fel de greu îi este unei tinere să meargă mai departe fără omul iubit: „Важко тобі молодій без коханого йдучи” [Greu îți este, tânără fiind, să mergi fără iubitul tău]. Totuși, versurile devin hotărâte: persoana iubită rătăcește, dar va găsi drumul, iar o stea o va conduce înapoi. „Знаю, кохаєш і прийдеш” [Știu că mă iubești și vei veni] este urmat de promisiunea foarte fermă: „І вже не відпущу тебе” [Și nu te voi mai lăsa să pleci].