Doomsday se traduce literal prin "ziua judecății de apoi" sau "sfârșitul lumii". Este un cuvânt dramatic și puternic, care nu apare des în cântece, făcându-l memorabil.
În contextul cântecului, BENEE folosește "doomsday" pentru a descrie o stare emoțională intensă, aproape apocaliptică, legată de o despărțire sau o dezamăgire. Expresia "By the ocean, it's a doomsday" sugerează că, pentru ea, sfârșitul unei relații este la fel de catastrofal ca sfârșitul lumii, capturând o emoție profundă și universală.
„Doomsday” este o confesiune pop melancolică în care BENEE, tânăra artistă din Noua Zeelandă, își expune trăirile atunci când anxietatea, dezamăgirea și speranța se ciocnesc. Versurile o surprind pe naratoare într-o buclă emoțională: se vede întâlnindu-l pe celălalt „la lac, într-o zi de marți”, dar gândul că totul s-ar putea sfârși chiar azi (un fel de „zi a judecății” personală) o face să se simtă „complicată” și „frustrată”. Fiecare mesaj ratat sau cuvânt greșit devine un domino care dărâmă fragilele ei tentative de apropiere.
Prin imagini aparent simple — ploaia de lângă ocean, întâlnirea amânată, teama de un urs polar prea târziu descoperit — cântecul vorbește despre auto-sabotaj și despre cât de greu este să rămâi sincer când ți-e frică de final. Refrenul repetitiv „I am complicated / Scramble into a ball / Take your exit, nice to know you” subliniază un mecanism de apărare clasic: înainte să fiu rănită, mă ascund și-ți pun la îndemână ușa de ieșire. „Doomsday” devine astfel un imn al acelor zile în care emoțiile par apocaliptice, iar singura rază de speranță e să ne întâlnim — fie și doar pentru a ne aminti că nu suntem singuri în haos.