Correnteza înseamnă „curentul apei”, adică mișcarea unei ape care te poate purta într-o anumită direcție. Este un cuvânt expresiv și mai rar, care creează imaginea unui înot dificil împotriva forței apei.
În cântec, expresia „nadar contra a correnteza” înseamnă literal „a înota împotriva curentului”, dar și metaforic a te opune așteptărilor și judecăților celorlalți.
În „Mar”, Bea Duarte vorbește cu oamenii care îi spun cum să se poarte și ce ar trebui să simtă, apoi îi provoacă să trăiască măcar o zi în locul ei: „Só um dia vivendo no meu lugar” [Doar o zi trăind în locul meu]. Replica „Eles não iam aguentar” [Nu ar rezista] revine ca un refren foarte direct, aproape ca o provocare. Imaginea centrală este înotul „contra a correnteza” [împotriva curentului], adică lupta împotriva unor condiții care nu pot fi înțelese din afară. Iar observația „Se eu tivesse no seu barco, nunca iria encostar na água” [Dacă aș fi în barca ta, nu aș atinge niciodată apa] are un umor tăios: e ușor să dai sfaturi când barca ta nu se clatină.
Cântecul devine și mai apăsător când vorbește despre „eles que têm o poder” [cei care au puterea]. Aceștia spun că totul este egal și că pentru a ajunge sus trebuie doar „subir degraus” [să urci trepte], deși pentru vocea cântecului drumul înseamnă „penhascos, montanhas, truques e façanhas” [stânci, munți, trucuri și fapte nemaipomenite]. Metafora jocului de cărți este la fel de clară: cine are cărțile bune și știe toate șiretlicurile spune că jocul este corect. Întrebarea „Pra quem?” [Pentru cine?] taie imediat această explicație. La final, „a gente não tá nem no mesmo mar” [noi nici măcar nu suntem în aceeași mare] arată că nu e vorba doar despre două perspective diferite, ci despre condiții complet diferite.