Вселенная înseamnă "Univers". Este un cuvânt grandios și poetic, care nu este folosit des în cântece, mai ales în contextul unei relații.
În această melodie, artistul folosește "Моя Вселенная" (Universul meu) pentru a descrie importanța copleșitoare a persoanei iubite în viața sa. Această metaforă subliniază că persoana respectivă este centrul lumii sale, o sursă de inspirație și o forță definitorie, făcând-o o alegere memorabilă și profundă.
„Моя Вселенная” este despre o relație care nu mai are un loc clar: cei doi nu sunt nici prieteni, nici dușmani, dar încă se definesc unul prin celălalt. Refrenul spune direct: „Ты пол меня, я пол тебя, но мы не целое” [Tu ești jumătate din mine, eu sunt jumătate din tine, dar noi nu suntem un întreg]. El o numește „Моя Вселенная” [Universul meu], în timp ce recunoaște: „Я твой недостаток” [Eu sunt defectul tău]. E o combinație frumoasă și dureroasă: apropierea există, însă relația nu funcționează ca un tot.
În strofe, despărțirea pare deja la ușă. „Рублю якоря” [Tai ancora] este o imagine pentru ruperea legăturilor, iar „Спускаешь на меня собак” [Asmuți câinii pe mine] înseamnă că celălalt îl atacă sau îl acuză. Totul se amestecă într-un decor aproape cinematografic: ea pleacă la Paris, el nu sună și spune exagerat că „прыгаю с крыш” [sar de pe acoperișuri], apoi încearcă să-și vadă de drum, cu ceai puer, vinil și „сотни путей” [sute de drumuri] către un singur scop. Imaginea cu „как в бразильском мыле” [ca într-o telenovelă braziliană] face situația să pară banală și melodramatică, dar ultimul gând rămâne simplu: „Скучаю без тебя, моя Вселенная” [Mi-e dor de tine fără tine, Universul meu].