Фуфайка se traduce prin "vestă căptușită" sau "jachetă matlasată". Este un cuvânt interesant, deoarece denumește un articol de îmbrăcăminte tradițional rusesc, adesea asociat cu munca fizică sau cu zonele rurale.
În contextul cântecului, "Русский Ванька тёплая фуфайка" (Vanka Rusul e o vestă căptușită caldă) este o metaforă. Vanka, un nume rusesc comun, este personificarea spiritului rusesc, iar фуфайка simbolizează căldura, confortul și simplitatea, sugerând că identitatea rusă este una autentică și primitoare.
„Русский Ванька” este un cântec de identitate națională spus prin obiecte foarte concrete și printr-un refren ușor de ținut minte: „сердце балалайка” [inima este o balalaică], „тёплая фуфайка” [o vatnică, adică o haină matlasată călduroasă] și „русская моя душа” [sufletul meu rusesc]. „Ванька” este diminutivul lui Ivan și sugerează aici figura unui rus simplu, încăpățânat și mulțumit cu puțin. Naratorul spune direct: „Мне ни от кого не надо ни шиша” [nu am nevoie de nimic de la nimeni], folosind „ни шиша”, o expresie colocvială pentru „nimic”. Rusia devine pentru el o casă interioară: „У России нету края, ведь она в моей груди” [Rusia nu are margine, fiindcă este în pieptul meu].
Partea amuzantă stă în inventarul de lucruri modeste: nu aruncă pungile și șoseta găurită, poartă o căciulă cu clape, chiar dacă e prea mică, își ridică pantalonii sport și curăță „первачок” [un alcool de casă, de obicei foarte tare]. În strofa următoare, Rusia este numită „mama”, iar tricolorul devine „tata”; cei care pleacă în străinătate sunt condamnați de vocea cântecului drept „позор родины” [rușinea patriei]. Sunt respinse, în aceeași logică, hot-dogul, SUA și UE, iar viața ideală înseamnă și lucruri casnice precum mutarea unui pachet de bicarbonat, sărutarea unei cruciulițe metalice și tăierea unui dovlecel. Tonul este foarte categoric și uneori intenționat caraghios: patriotismul apare ca o declarație despre a trăi cu puțin și a nu dori nimic „mai mult, în fond”.