Vesiliirtoon înseamnă „în acvaplanare” și descrie o situație periculoasă în care un vehicul pierde aderența pe o suprafață umedă. Este un cuvânt specific și dramatic, care nu apare des în cântece.
În contextul cântecului, acest cuvânt este crucial pentru a descrie momentul culminant al poveștii, când mașina familiei intră în acvaplanare, transformând o vacanță obișnuită într-un eveniment memorabil și plin de suspans. Este un cuvânt care te face să vrei să afli ce se întâmplă mai departe.
„Tässäkö tää oli?” înseamnă, în finlandeză colocvială, „Asta a fost tot?”. Întrebarea apare după o vacanță de familie care începe cu un împrumut rapid, un concediu ieftin și o rulotă Solifer închiriată pentru drumul spre Visulahti, un loc din Finlanda cunoscut aici prin cabinetul său de figuri de ceară. Soția completează integrame, tatăl se chinuie să folosească ambreiajul, copiii întreabă unde merg, iar ploaia torențială îi face drumul aproape imposibil. E o scenă de vacanță atât de prost organizată încât devine comică: jocul Monopoly al copiilor se împrăștie pe șosea, berea fără alcool rămâne nebăută, iar antigelul se scurge pe asfalt.
Apoi totul scapă de sub control. Rulota derapează pe apă cu viteza de o sută, iar naratorul se gândește dacă ar fi scăpat chiar și celebrul pilot Vatanen. După accident, radioul tace, familia e înconjurată de „totaalinen hiljaisuus” [tăcere totală], iar tatăl se teme că le-a oferit copiilor prea multe dezamăgiri: școala și slujbele au mers prost, iar „Crăciunul fără șuncă” i-a rămas în minte. Finalul are o ironie excelentă: cu încheietura în ghips, el vede pe coperta ziarului că tatăl său i-a făcut celebri. Pentru această familie, vacanța începe cu un plan modest și se termină cu o întrebare foarte potrivită: „Tässäkö tää oli?” [Asta a fost tot?].