Растаять înseamnă „a se topi”. Este un verb evocator care sugerează dispariția lentă și ireversibilă a ceva, la fel cum gheața se topește la soare.
Deși nu apare explicit în versurile furnizate, este un cuvânt care se potrivește perfect cu tema cântecului despre o iubire care se stinge și se pierde. Metafora topirii transmite ideea de fragilitate și de pierdere treptată, dar inevitabilă, a sentimentelor, o imagine puternică și memorabilă.
„Джана” („dragă” sau „iubito”) sună aici ca o adresare tandră, repetată într-un refren care se agață de relație chiar când ea pare pierdută. Naratoarea vede în ochii celeilalte persoane că „Больше любви нет ни грамма” („nu mai există nici măcar un gram de iubire”) și se întreabă: „Как мы так все растеряли” („Cum am pierdut totul?”). Cere măcar o amintire, fiindcă spune „Я в серотониновой яме” („Sunt într-o groapă de serotonină”). Imaginea e directă și puțin dramatică: după despărțire, nu mai are energia și bucuria de dinainte și vrea să se întoarcă la început.
Un detaliu foarte bun este contrastul dintre apropierea fizică și distanța interioară: „Ты вроде бы здесь, но мыслями так далеко” („Pari să fii aici, dar cu gândul ești atât de departe”). Străzile zgomotoase cântă prin claxoane, însă „не о нас” („nu despre noi”), iar în ultima lor noapte, una dansează „но с другим” („dar cu altcineva”). Întrebarea „Почему ты не сказала, что твоя душа в цепях?” („De ce nu mi-ai spus că sufletul tău este în lanțuri?”) lasă impresia unei persoane prinse în propriile gânduri. Repetiția „Джана, джана, джана” („Dragă, dragă, dragă”) face refrenul să pară și o chemare, și o încercare de a păstra ceva care deja se îndepărtează.