Incoscienti înseamnă 'inconștienți' sau 'nebuni'. Este un adjectiv puternic care descrie o lipsă de conștientizare a riscurilor sau consecințelor.
În cântec, Achille Lauro folosește acest cuvânt pentru a descrie tinerii, inclusiv pe el însuși și pe partenera sa, ca fiind "incoscienti giovani" (tineri inconștienți). Aceasta subliniază natura lor rebelă, lipsită de griji și adesea imprudentă, specifică tinereții, făcând cuvântul memorabil și relevant pentru tema cântecului.
Piesa asta a lui Achille Lauro te aruncă direct într-o iubire haotică de tineri fără direcție. Încă de la început, artistul italian vorbește despre rănile din copilărie, când tatăl fetei lipsea de acasă: „L'hai visto solo di schiena” („L-ai văzut doar cu spatele”). În loc de o viață așezată, cei doi aleg să fie „ladri di fiori” („hoți de flori”) și să doarmă într-un Peugeot, jurându-și că nu vor ajunge niciodată ca părinții lor, ci mai degrabă „disperati come noi” („disperați ca noi”). Ploaia peste celebrul parc Villa Borghese din Roma devine fundalul perfect pentru doi oameni care se simt ca într-un roman în care se îneacă.
Refrenul e dramatic și direct: „Se non mi ami muoio giovane” („Dacă nu mă iubești, mor tânăr”). Lauro aduce detalii foarte specifice din Italia, cum ar fi promisiunea „Ti chiamerò da un Autogrill” („Te voi suna dintr-un Autogrill” – benzinăriile și restaurantele popas clasice de pe autostrăzile italiene). Între bătăi cu prietenii, „mezza sigaretta e dopo addio” („o jumătate de țigară și apoi adio”) și cererea bizară de afecțiune dureroasă („Fammi una carezza... Ma che mi faccia male” / „Mângâie-mă... Dar să mă doară”), versurile descriu o generație care se joacă cu propria viață ca doi orfani la o ruletă ieftină sub lumini de LED.
Achille Lauro este numele de scenă al lui Lauro De Marinis, artist din Italia. A trecut prin rap și trap înainte de a-și duce proiectul solo spre pop, rock și imagini teatrale.
A reprezentat San Marino la Eurovision 2022 cu „Stripper”. Printre piesele sale cunoscute se numără „Rolls Royce”, „Me ne frego” și „Bam Bam Twist”, iar albumele Pour l'amour și 1969 arată cât de repede schimbă decorul de la un proiect la altul.